RSS Feed

Azi mi-e dor de…

…mi-e dor de vremea când oamenii aveau bun simţ. Când ofereau şi cereau respect.

Ce m-o fi apucat? Nimic.

Mă gândeam la ale mele… şi mi-am amintit, (foarte clar de parcă aş fi văzut chiar acum scena, nu acum 40 de ani).

Mi-am amintit cum mă plimba tata prin parc, sau cum mergeam pe stradă, ţinându-mă de mână. Era mereu îmbrăcat elegant – de fapt nu hainele erau elegante –  ţinuta lui, statura lui erau elegante. Mă ţinea strâns de mână (uneori un pic prea strâns, din prea mare dorinţă de ocrotire, sau poate ştia că mai are foarte puţin timp să o facă). Treceam pe lângă domni (cunoştinţe de ale tatei), tata ridica pălăria (pălărie din stofă, cehoslovacă… avea mereu pălării în diverse nuanţe, cumpărate de mama). Ridica 10-15 cm pălăria de pe cap, se înclina un pic şi spunea: „Vă salut, cu respect …!”. Iar celălalt răspundea: „Cu stimă!”. Doamnelor, tata (repetând gestul cu pălăria)  le spunea: „Sărut mâinile, doamnă (domnişoară)!”

El zâmbea, ei zâmbeau, ele zâmbeau şi mai şi (tata era frumos şi doamnele stăteau bine cu vederea).

Mi-e dor de tata, mi-e dor de acele vremuri, de acei oameni.

Câteva cuvinte. Venite din bun simţ, din bună creştere, din respect faţă de noi înşine. Cuvinte rostite întregi, rotund, cu convingere.

Mi-e dor de tata, mi-e dor de acele vremuri, de acei oameni.

Vă salut, cu respect!

Giobsy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: